RUGACIUNI IN ROMANA VECHE

Tatal nostru 1560:

Tatal nostru ce esti in ceri,sfinteasca-se numele Tau,sa vie imparatia Ta,fie voia Ta,cum in ceri,asa si pre pamant.Pita noastra satioasa,de-ne noao astazi,si iarta noao gresalele noastre,cum ertam si noi gresitilor nostri si nu ne duce in napaste ce ne izbaveste pre noi de hitleanu.Ca a ta e imparatia si puterea si slava in vecie,amin

Imparate ceresc 1570:

Imparatul ceriului,mangaitoriu de suflete adeverite,cela ce de pretutindenea toate imple,vistiiarul dulcetilor si viata-datatoriu,vino,repausa-te intru noi si curateaste-ne de toata spurcaciunea si spaseaste,dulce,sufletele noastre

Rugaciune pentru toti si pentru toate

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Dumnezeule Cel în Treime, miluiește cu mila Ta cea fără de sfârșit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe săraci, pe cei întemnițați, pe cei flămânzi, pe cei însetați, pe cei goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiți, pe cei ocărâți, pe cei prigoniți din pricina Ta, pe cei rătăciți, pe cei căzuți, pe cei părăsiți, pe cei învăluiți în primejdii, pe cei ce Te caută și pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriți, pe cei nepricepuți, pe cei neputincioși, pe cei uitați, pe cei robiți, pe cei lipsiți de răbdare, pe cei deznădăjduiți, pe cei ce plâng, pe cei osteniți, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduți, pe cei împovărați, pe cei zdrobiți cu inima, pe cei atacați sau stăpâniți de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte și pe cei ce ce se însănătoșesc, pe cei descumpăniți, pe cei aflați în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieții lor, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăși dureri străine, pe cei ce iubesc și pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiți, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămlisiți în fărădelegi și născuți în păcate, pe cei obosiți de mâhnire și întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiți, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiți în mijlocul lumii, pe cei izgoniți, pe părinții fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiți, pe cei disprețuiți, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiți, pe cei asupriți în judecăți, pe cei ce sunt căzuți în datorii grele, pe cei ce vin la Tine în întâiul și în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădați, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînțelepți, pe cei împovărați de griji și de păcate, pe cei ce-și poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în fața Ta, pe cei ce slăbesc în credință, pe cei încercați, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învață, pe cei supărați de farmece sau cuprinși de năluciri, pe cei înviforați, pe cei descumpăniți, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinței, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă și Te preaînalță întru toți vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii și în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei flămânzesc și însetează de dreptate, și pe cei ce pentru dreptate prigoniți, pe cei care nu-i iubește nimeni, pe cei ce ne iubesc și pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciți de la dreapta credință, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.

Asemenea Doamne, miluiește-i și pe cei care-i cercetează și-i miuluiesc pe aceștia toți.
Întărește-i vindecă-i, ridică-i, ocrotește-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Sfintei Treimi, binecuvântează-i și pomenește-i întru Împărăția Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel Sfânt.

Miluiește-i, binecuvintează-i și-i pomenește întru împărăția Ta și pe vrăjmașii noștri, și îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.
Doamne miluiește și ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

http://parintelemarius.blogspot.com/

Te iert dar nu te uit,un articol superb de pe net..

Sunt persoane care voit, nevoit… ne ranesc atat de tare in viata incat parca nu le mai putem privi in fata ochilor. Resimtim atatea sentimente fata de ei incat parca nici noi nu le mai putem duce. Nu mai stim daca e ura, indiferenta, invidie sau pur si simplu insuportabilitate. Dar tot ce stim e ca nu vrem sa fie prin jurul nostru. Nu vrem sa avem de-a face cu ei si chiar daca se poate, sa nu ne intalnim accidental cu ei. Pur si simplu nu vrem NIMIC de la ei decat sa stea deoparte.

Cel mai patetic este cand spunem ca “dar te-am iertat draga numai ca…nu pot uita”. Si cand gresim, spunem ca am iertat si totusi ne comportam atat de oribil. Abia atunci se vede adevarata noastra iertare. La comportament. Cand aratam persoanei de langa noi, de fapt, cat de mult am vrea ca lucrurile sa fie din nou asa cum erau. Ca am face orice pentru a repara trecutul si a face persoana de langa noi sa simta iertarea noastra. Si dorinta noastra de a lua totul de la capat. Noi oamenii, suntem atat de rai. Suntem atat de orgoliosi. Incapatanati, rautaciosi, egoisti, mandrii…avem multe defecte. Si daca toate astea se aduna laolalta, nu vreau sa-mi imaginez ce iese. Zi de zi trebuie sa lasam de la noi. Zi de zi trebuie sa tindem spre perfectiune. Sa o tintim. Stiu, niciodata nu vom ajunge la ea. Dar cel putin… vom reusi pas cu pas, sa fim mai buni. Cat de fericita e viata cand esti impacat cu tine insuti. Cand nu porti pica pe nimeni si nu privesti cu dusmanie pe cel de langa tine. Cand nu faci rau numai de dragul de a-l face. Normal, totul are o limita. A fi om inseamna sa acorzi respect si sa ai pretentia sa-l si primesti inapoi. Dar in primul rand, sa-l acorzi. Si tine minte, CEEA CE OFERI, ACEEA VEI PRIMI INAPOI. Si daca nu vei primi, cu atat mai bine. Tu ai fost elegant si om de caracter. Ca asta inseamna sa fii om de caracter si om puternic. Sa treci peste toate cu capul sus, zambind. Si cand viata e prea grea, iertarea e prea grea… sa lasi sa iti curga o lacrima in camaruta ta, nu de fata cu ceilalti. Nu vrei sa le dai satisfactie nu? Crede-ma, iti spun din proprie experienta. Mult mai frumoasa va fi viata trecand prin ea zambind. Si iertand. Exista o lege aspra… cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam. Si asta asa este. Chiar daca ti-a furat totul din viata. Chiar daca ai ramas gol si fara de nimic. Nu mai ai prieteni, nu mai ai viata, si ti-a luat pana si ultima urma de demnitate…iarta. Pana la urma urmei se spune ca, iertarea e cea mai frumoasa razbunare. Iarta….

Iubeşte-ţi aproapele – şi dacă se întâmplă să fie înalt, vesel şi seducător, îţi va fi cu atât mai uşor.