duminică, 19 decembrie 2010

luni, 13 decembrie 2010

RUGACIUNI IN ROMANA VECHE

Tatal nostru 1560:

Tatal nostru ce esti in ceri,sfinteasca-se numele Tau,sa vie imparatia Ta,fie voia Ta,cum in ceri,asa si pre pamant.Pita noastra satioasa,de-ne noao astazi,si iarta noao gresalele noastre,cum ertam si noi gresitilor nostri si nu ne duce in napaste ce ne izbaveste pre noi de hitleanu.Ca a ta e imparatia si puterea si slava in vecie,amin

Imparate ceresc 1570:

Imparatul ceriului,mangaitoriu de suflete adeverite,cela ce de pretutindenea toate imple,vistiiarul dulcetilor si viata-datatoriu,vino,repausa-te intru noi si curateaste-ne de toata spurcaciunea si spaseaste,dulce,sufletele noastre

duminică, 5 decembrie 2010

Rautatea

Singurul lucru de care m-am temut si ma tem intotdeauna,singurul lucru in fata caruia am ramas dezarmat,ca inaintea unui ceva necunoscut,ingrozitor e rautatea. Prostia,prostia simpla,prostia ordinara,prostia pe care o intalnesti pe toate cararile,nu mi-a parut nicioadata periculoasa.Pentru dansa gasesc intotdeauna mijloace de lupta.Rautatea,insa,scapa oricaror arme.Ea e unirea profunda a celei mai de jos prostii cu tot ce are omul mai salbatic si mai vechi,mai neinfranat in porniri.Si din aceasta pricina orice arma indreptata impotriva ei se frange.Omul inteligent,omul care stie ca toate faptele sunt determinate de anumite cauze,nu poate fi rau.El va gasi mereu o scuza pentru greseala si va cauta s-o indrepte ca om,nu ca fiara.De aceea,bunatatea adanca si nemarginita,calda si imbratisatoare e supremul bun la care a putut ajunge pana acum omenirea

Stefan Petica 1877-1904