Daca Domnul Iisus ar bate la usa ta, te-ai uita pe vizor, si L-ai vedea…

* ar trebui sa-ti schimbi hainele inainte de-ai deschide usa?
* ar trebui sa ascunzi ziarele murdare pe care le citeai?
* ar trebui sa ascunzi casetele cu muzica lumeasca pe care o asculti de obicei si sa scoti cartea de cantari?
* ai putea sa-i deschizi usa si sa-L primesti imediat sau ar trebui sa te pregatesti mai intai?
* ma-ntreb daca Mantuitorul ar sta cu tine vreo 2 sau 3 zile, ai face ceea ce faci de obicei?
* ai vorbi asa cum vorbesti de obicei?
* viata ta s-ar desfasura in acelasi mod ca si acum?
* L-ai duce pe Domnul Iisus cu tine acolo unde te duci de obicei? sau, ti-ai schimba modul de viata pentru timpul cat El ar fi cu tine?
* ti-ar face placere sa-Ti intalneasca prietenii tai cei mai apropiati?
* nu cumva te-ai bucura daca ei ar sta la distanta de tine pentru timpul cat Domnul ti-ar fi oaspete?
* te-ai bucura daca ti-ar spune ca vrea sa stea cu tine pentru totdeauna?
* nu cumva ai rasufla usurat cand ti-ar spune ca pleaca?
Ar fi interesant sa stii ce ai face daca Domnul Iisus ar veni, in mod fizic, sa petreaca o bucata de timp cu tine.

Cuvant despre preotie al Sfantului Efrem Sirul

O, minune preaslavita ! O, putere negraita ! O, infricosatoare taina a preotiei! Spirituala si sfanta, cinstita si fara de prihana, pe care Hristos, cand a venit, a daruit-o celor vrednici. Cad si ma rog cu lacrimi si suspine, ca sa ma oglindesc in aceasta comoara a preotiei. Ca este o comoara pentru cei ce o pazesc cu vrednicie si cuviosie; este pavaza stralucitoare si neasemuita; este turn neclintit, zid de nedaramat; este temelie tare, care de pe pamant se inalta pana la bolta cereasca. Dar ce spun, frati­lor ? Preotia este atarnata de boltile cele mai inalte ale cerului; intra fara de impiedicare in insesi cerurile cerurilor si merge stralucit si lesnicios prin mijlocul ingerilor si al puterilor celor netrupesti. Dar pentru ce spun prin mijlocul puterilor celor de sus ? Sta de vorba cu insusi Stapanul ingerilor, cu Ziditorul si Datatorul de lumina. Si, numai ce voieste, ca indata si primeste, cu multa indraznire, cererile pe care I le face.

Nu incetez, fratilor, a canta si a slavi treapta vredniciei pe care Treimea a dat-o fiilor lui Adam, prin care lumea s-a man­tuit si zidirea s-a luminat; prin care muntii si padurile, dealurile si vaile s-au umplut de vietuirea luminoasa si cinstita a neamu­lui celui fericit, adica al monahilor, asa precum a spus Isaia cel cu preastralucit glas: "din varfurile muntilor vor da glasurile lor" (Isaia 42, 11) oamenii spre slavoslovie; prin care si farade­legea de pe pamant s-a ridicat; prin care si cumpatarea pe pa­mant se salasluieste; prin care diavolul cazand s-a nimicit, destrabalatii au ajuns povatuitori ai dreptatii, iar cei faradelege, buni si credinciosi; prin care stapanirea mortii s-a surpat, iadul si-a pierdut puterea, blestemul lui Adam s-a dezlegat, iar Mirele cel ceresc s-a pregatit; prin care firea omeneasca se schimba in puterea celor fara de trupuri.

Ce sa spun sau ce sa laud ? Darul treptei preotesti depaseste si gandul si cuvantul. Si, dupa cum socot, aceasta este aceea de care, spaimantandu-se Pavel, o arata atuncea cand spune: "O, adancul bogatiei si intelepciunii si cunoasterii lui Dumnezeu! Ca nepatrunse sunt judecatile Lui si de negasit urma cailor Lui " (Rom. 11, 33). Preotia zboara de pe pamant la cer, du­cand lui Dumnezeu cu foarte mare graba cererile noastre. Preo­tia mijloceste pentru robi pe langa Stapan.

Sa fim cu foarte mare luare-aminte, fratilor, la cuvintele acestea tainice si infricosatoare, ca fara cinstirea preotiei nu se da iertare de pacate. Luati aminte, fratilor, voi, in care straluceste,lumina invataturilor, voi, cei indragostiti de buna credinta!

Dar ce inteles au cuvintele pe care le-am spus mai inainte despre taina preotiei ? Mladita vitei de vie si bobul de grau si preotia sunt strans unite unele de altele. Mladita de vie si bobul de grau sunt slujnice, iar preotia, stapana. Cand se aduna impre­una acestea trei ca sa se salasluiasca deasupra comorilor, atunci fiecare din ele aduce imparatului, intru buna mireasma, puterea propriilor lor roade: mladita vitei de vie aduce sangele, bobul de grau aduce painea, iar preotia, cu buna indraznire, zboara de pe pamant la cer, ca sa contemple pe Cel nevazut; si inchinandu-se inaintea inaltului scaun, stand, se roaga Stapanului pentru robi, purtand cu ea lacrimile si suspinele celor impreuna robi si le duce Stapanului; duce de asemeni si ruga si cainta lor si cere pentru ei de la prea milostivul imparat iertare si mila, ca sa vina Duhul-Mangaietorul si sa sfinteasca darurile cele puse inainte aici, pe pamant. Iar cand sunt aduse tainele cele infricosatoare si pline de nemurire de preotul care face rugaciuni pentru toti, atunci sufletele se apropie si prin sfintele taine primesc curatire de intinaciuni. Vedeti, iubitorilor de Dumnezeu, ca cele doua -vita de vie si bobul de grau - nu lucreaza pe pamant daca nu vine hotararea cea cereasca si sfinteste darurile ?

Ai vazut, omule, stralucitoare facere de minunii ? Ai vazut cum treapta sfanta a preotiei curateste cu lesnire intinaciunile sufletelor ? Binecuvantat fie Mantuitorul, Care a randuit pe pa­mant acest prea stralucit si curatitor dar, Care a luminat cu har pe preoti ca sa lumineze ca niste luminatori in lume !

Poporul cel mai inainte de noi a primit corn purtator de unt­delemn (1 Regi 16, 1, 13), care aducea spor; iar noi, nevrednicii robi ai Celui binecuvantat, n-am primit nici corn, nici untde­lemn, ci pe insusi Cel ce este Cap, pe Cel inalt si infricosator, Care s-a pogorat din cer si ne-a daruit, prin punerea mainilor, Duhul Sau Care a venit ca foc peste apostoli (Fapte 2, 3). O, putere negraita, care ai fost invrednicita sa locuiesti in noi prin punerea mainilor preotilor ! O, ce mare treapta este infricosatoarea preotie! Fericit este cel care vietuieste in ea curat si ne­patat ! Petru, cel numit Chefa (Ioan 1, 42), cel care a fost prins in mreaja pe tarmul lacului (Matei 4, 18-20), de care a dat mar­turie Marele Pastor, zicandu-i: "Pe aceasta piatra voi zidi Bise­rica Mea" (Matei 16, 18), prin preotie a primit si cheile ceru­rilor (Matei 16, 19). La fel Pavel, cel altadata prigonitor (Fapte 22, 4; 26, 11; 1 Cor. 15, 9; Gal. 1, 13; Filip. 3, 6), dupa ce a fost invrednicit de harul preotiei, a strabatut ca un intraripat intreaga lume,predicand invierea din morti.

Sa ne intoarcem la Abel cel drept, care a fost preot la incepu­tul creatiei, si sa aflam de la el ca dintru inceput aducea ca preot jertfa sa lui Dumnezeu. Nu s-a pogorat, oare, foc din cer si a mistuit jertfa lui ? Iar cand aducea lui Dumnezeu pargile sale (Fac. 4, 4), precum zice Scriptura, "a cautat Dumnezeu la jertfa lui Abel, iar la a lui Cain n-a binevoit" (Fac. 4, 4-5). Si iarasi Noe, cel mantuit in corabie, cand a incetat apa si s-a asezat corabia pe muntele Ararat (Fac. 8, 4), a primit iarasi indata aceasta preotie si a adus, cu inima curata, lui Dumnezeu jertfa intru miros de buna mireasma (Fac. 8, 19-20). De aceea a si fa­cut Dumnezeu legamant cu el sa nu mai aduca potop pe pamant; si i-a dat binecuvantarea sa creasca si sa se inmulteasca (Fac. 9, 7-17). Ai vazut facerea de minuni a preotiei ? Ai vazut pe cel dintai preot, pe Abel, intru cea dintai creatie, ca Dumnezeu a pogorat foc din cer pe pamant peste jertfa lui cea fara de pri­hana ? Ai vazut iarasi pe Noe, pe cinstitul preot, intru cea de a doua creatie, ca Dumnezeu a facut legamant cu el ? De preotie a fost invrednicit sa aiba parte si Avraam, si a adus lui Dumnezeu jertfa pe Isaac; si-a jertfit propria sa inima (Fac. 22, 1-12). In jertfa aceea Dumnezeu arata taina mare, nasterea Domnului, in copacelul cel stufos (Fac. 22, 13), cresterea intr-o clipeala si binecuvantarea cu care Dumnezeu l-a binecuvantat pe Avraam: Jntru samanta ta se vor binecuvanta toate neamurile" (Fac. 22, 18). De preotie a fost invrednicit si Moise cand s-a suit in Muntele Sinai la Dumnezeu si a primit de la El legea (les. 19, 3). De aceea si fata lui era plina de slava, ca se vedea mai stralucitoare decat soarele (les. 34, 35). La fel si Aaron a fost invred­nicit de preotie (les. 28, 27; Lev. 8, 1-12), fiind mijlocitor catre Dumnezeu pentru pacatele poporului. "Moise si Aaron intre preotii Lui" (Ps. 98, 6), spune Scriptura. La fel si Finees cu atotcinstita preotie a oprit moartea din poporul acela (Num. 25, 11). Iar Ilie, iarasi, fiind imbracat cu preotia, a fost auzit in foc si a injunghiat pe preotii rusinii (3 Regi 18, 38-40).

Sa invatam, deci, din acestea, fratilor, ca mare, peste masura de mare, este vrednicia preotiei. Slava Unuia-Nascut! Slava Singurului Bun, Care a dat preotia apostolilor Sai, prin noul si sfantul Lui Testament

Cu totii, dar, sa cinstim cu inima curata, cu totii sa fericim pe cei care au treapta cinstitei preotii, cunoscand ca daca cineva iubeste pe prietenul imparatului, pe acela cu mult mai mult il iubeste imparatul. Sa iubim, dar, pe preotii lui Dumnezeu, pentru ca sunt prieteni ai lui Dumnezeu si mijlocesc pentru noi si pentru lume. Cinsteste pe preoti, implinind porunca lui Hris-tos, care spune: "Cel care primeste cu bucurie prooroc in nume de prooroc, plata de prooroc va lua" (Matei 10, 41). Iara daca nu stii de este vrednic sau nevrednic de treapta preotiei cel ce se intampla a fi preot, tu, pentru porunca lui Hristos, nu-l dispretui. Dupa cum aurul cel stralucitor nu se vatama cand este amestecat cu tina si nici margaritarul cel luminos nu-si schimba lumina daca-l pui langa materii necurate, tot asa nici preotia nu se intineaza cu ceva, chiar daca e nevrednic cel care e preot. Daca cineva a fost invrednicit sa ajunga la aceasta vrednicie si va um­bla in ea cu vrednicie si fara de prihana, aduce asupra lui viata si cununa nestricacioasa; iar daca cineva indrazneste sa intre cu nevrednicie in aceasta treapta, aduce asupra lui intunericul cel mai dinafara (Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30) si osanda fara mila.

Cuvant pentru rugaciune al Sfantului Efrem Sirul

Ca mare arma este rugaciunea. Comoara nelipsita, bogatie care niciodatat nu se cheltuieste, liman neinvaluyit, pricina de alinare, si radacina de nenumarate bunatati, si izvor si maica este rugaciuena, si decat insasi imparatia mai puterbnica. pentru aceea de multe ori insusi cel ce cu coroana este incoronat in fierbinteala cazand, si pe pat zacand si arzand ca fpocul, stau inainte doctorii, purtatorii de sulite, slujitorii, voievozii si nici mesterul de doctorii, nici venirea de fata a prietenilor, nici slujirea sligilor, nici indestularea doctorilor, nici scumpetea gatirii, nici avutia banilor, nici nimic altceva din cele omenesti, nu poate sa mangaie si sa usureze boala ceea ce zace asupra-i. Iar daca cineva din cei de au indrazneala catre Dumnezeu ar veni, si de trup numai s-ar atinge, si rugaciune curata pentru dansul ar face, toata boala trupului ar izgonit-o. Si ceea ce nu a putut bogatia si multimea celor ce slujesc, si stiinta iscusintii, si marimea imparatiei, aceasta a putut de multe ori rugaciunea unui sarac si scapatat. iar rugaciune zic, nu pe aceasta rece si de trandavirte plina, ci pe ceea ce cu osardie se face, cu durere in suflet, cu minte intinsa. Ca aceasta este care se suie la cer. Si precum apele, pana pe loc neted si potrivit se poarta, si de multa latime se impartasesc, nu se ridica la inaltime, iar dupa ce pe dansele mainile sligilor de jos imprejur, ingradindu-le si necajindu-le, si strangadu-le, decat toata sageata mi iute catre inaltime izbucnesc, asa cu adevarat mintea omeneasca, pana dobandeste slobozenie multa, se revarsa si curge. Iar dupa ce intamplarea lucrurilor de desupt pe dansa o va stramtora, storcandu-se si tescuindu-se bine, curate si intinse rugaciuni la inaltime trimite.
Si ca sa te inveti ca mai ales rugaciunile acelea pot sa se auda care cu necaz si cu stramtoare se fac, auzi ce zice proorocul catre DOmnul : "Cand ma necajeam am strigat, si m-a auzit pe mine". Deci sa en infierbantam stiinta, sa necajim sufletul nostru prin pomenirea pacatelor. Sa-l necajim, nu ca sa-l stramtoram, ci ca sa fim auziti sa-l gatim, sa se trezeasca si sa privegheze, si sa-l facem de insusi cerurile sa se apuce. Ca nimic nu goneste trandavirea si lenevirea, ca durerea si necazul care de pretutindeni aduna mintea, si catre sine o intoarce. Cel ce asa se necajeste, si asa se roaga, multa dulecata dupa rugaciune in sufletul sau va putea salaslui. Si precum adunarea norilor, la inceput intunecos face vazduhul, iar dupa ce se amesteca unii cu altii slobod ninsorile, si dupa ce slobod ploaia, tot vazduhul alinat si luminat il lucreaza; asa cu adevarat si mahniciunea, pana inlauntru se intoarce si se invarteste, intuneca gandul nostru. Iar dupa ce prin graiurile rugaciunii cu lacrimile acelea se va deserta, si afara se va rasufla, multa stralucire a sprijinirii lui Dumnezeu pune inlauntru, care ca o raza in mintea celui ce se roaga se sloboade.
Dar care este cel rece al celor multi ? Fara indrazneala, zice, sunt, plin de rusine, nici a-mi deschide gura nu pot. Sataniceasca este aceasta evlavie ; ale trandavieii sunt aceste acoperamanturi. Ca voieste diavolul sa le incuie usile intrarii cele catre Dumnezeu, fara de indrazneala esti ? Mare indrazneala este aceasta, adica a socoti ca esti fara de indrazneala, precum cu adeavrat cea mi de pe urma rusinare si osandire este, a socoti ca ai indrazneala. Ca amcar multe ispravi de ai avea, si nici un rau intru sine de nu ai sti, dar socotesti ca ai indrazneala, din toata rugaciunea ai cazut. Si macar nenumarate sarcini de pacate intru stiinta ta de ai purta, si numai cu acestea de te-ai incredinta pe sine, ca decat toti esti cel ami de pe urma, multa indrazneala vei avea catre Dumnezeu. macar ca ceasta nici smerita cugetare nu este, ca cel pacatos sa se socoteasca ca este pacatos. Ca smerita cugetare este cand cineva multe si mari ispravi, de fapte bune intru sine stiind, nimic n-are pentru sine sa nu se naluceasca. Cand cineva ca Pavel fiind, si a zice putand : "nimioc intru sine-mi nu stiu" si iarasi sa zica " ca Hristos iisus a venit in lume sa mantuiasca pe pacatosul, dintru care cel dintai sunt eu. Aceasta este smerita cugetare, ca adica, inalt fiind cineva dinispravirea faptelo bune, sa se smereasca pe sinesi cu gandul. (I TIM. 1,15). Dar cu toate acestea Dumnezeu pentru negraita Sa milostivire, nu p ecei cu adevarat smeriti numai , ci si pe cei ce au buna cunostinta, si isi marturisesc pacatele ii imbratiseaza si ii primeste, si se face milostiv si bland celor ce se afla asa.
Si ca sa te inveti cat de mare bunatate este, nimic mare pentru sine a socoti si a se naluci, doua care fa-ti cu cuvantul. Injuga dreptatea si mandria, si pacatul cu smerita cugetare si vei vedea jugul pacatului intrecand dreptatea, nu dintru a sa putere, ci dintru taria sotiei sale, a smeritei cugatari. Si pe acela iarasi micsorandu-se si scazand, nu din neputinta dreptatii, ci si din greutatea si povara trufiei. Ca precum smerita cugetare pentru inaltimea cea covarsitoare a ei, greutatea pacatului o biruieste, si poate sa se suie catre Dumnezeu, asa si trufia pentru multa greutate si povara a ei, poate si pe dreptatea cea mai usoara sa o biruiasca, si cu lesnire sa o traga pe dansa jos. Si cum ca perechea aceasta este mai grabnica decat aceea, adu-ti aminte de fariseul si de vamesul. A injugat fariseul dreptatea si mandria, asa zicand : "Multumesc Tie, ca nu sunt ca ceilalti din oameni, rapitori, lacomi, nici ca vamesul acesta. (Luca 18,11)". O nebunie ! Nu a satiurat trufia lui toata firea oamenilor ci si asupra vamesului celui ce sta aproape, cu multa nebunie a sarit. Dar acela ce afacut ? Nu a impins inapoi ocarile, nu l-a durut pentru prihanire, ci a primit pe cea zisa cu multumire si i s-a facut lui sageata vrajmasului doctorie si vindecare, si oacara lauda, si defaimarea cunun. Atata de buna este smerita cugetare, atata este castigul, a nu se musca de ocarile cele de la altii, nici a se salbatici pentru dosadirile cele de la cei de aproape. Ca este cu putinta si de la dansii a dobandi mare oarecare si vitejeasca bunatate, care lucru cu adevarat si la vamesul s-a facut. Ca primind ocarile, a lepadat pacatele, si zicand : "Dumnezeule fii milostiv mie pacatosului", s-a pogorat mai indreptat decat acela. (Cap 18,13), si cuvintele au biruit lucrurile, si graiurile faptele le-au covarsit. Ca acela, adica dreptatea pune inainte, si postiri si zeciuieli. Iar acesta graiuri numai goale a zis, si toate pacatele le-a lepadat. Ca nu numai graiurile le-a auzit Dumnezeu, ci si mintea vedea cu care pe acestea le pune inainte, si smerita cugatare si inima lui Zdrobita aflandu-o, l-a miluit si iubire de oameni cu dansul a facut.
Si acestea le zic, nu ca sa pacatuim, ci cu buna cunostinta si multumire sa fim. Ca vamesul ca om, felul cel mai de pe urma al rautatii, nu ca smerit a cugetat, ci cu buna cunostinta si multumire s-a aratat numai si pacatele si le-a spus, si ceea ce era a marturisit, atata dragoste asupra-si a primit de la Dumnezeu, cata cei ce mari adica bunatati a ispravit, dar nimic mare pentru sine-si socotesc, trag asupra-si ajutorul lui Dumnezeu. Pentru aceasta va indemn si am rog, si va poftesc sa ne marturisim adeseori lui Dumnezeu. Ca nici nu te aduc pe tine in privelistea colr impreuna robi cu tine, nici te silesc sa descoperi oamenilor pacatele tale, Stiinta ta desfa-o so descoper-o inaintea lui Dumnezeu : li arata-i ranile tale, si de la dansul cere-ti doctoriile, arat acelui ce nu te ocaraste , ci te tamaduieste. Ca desi vei tacea, stie Acela pe toate ale tale. Deci spune-i Lui toate pacatele, ca sa castigi, spune-i Lui, ca aici lepadand pacatele, sa et duci acolo curat de greseli, si de nesuferita acea judecata sa te izbavesti. Cei trei tineri in cuptor petreceau, si sufletul lor, l-au dat pentru marturisirea cea catre Stapanul. Dar cu toate acestea dupa atatea si acest fel de fapte zic : "nu este cu putinta noua a deschide gura". Rusine si ocara ne-am facut robilor, gura ? Ca insasi aceasta sa o zicem. Zic ei, ca nu este cu putinta noua a deschide gura, si cu aceasta insasi Stapanul sa-l tragem catre noi. Puterea rugaciunii, puterea focului au stins-o, manie de lei a infranat, razboaie a dezlegat, lupte a incetat, viforie a domolit, draci a gonit, Porti ale cerului a deschis, lagaturi ale mortii a risipit, boli a alaungat, suparari a impins, cetati clatinate a intarit, si ranile de sus aduse, si bantuielele cele de la oameni, si inscurt toate lucrurile cumplite le-a pierdut. Si rugaciunea zic iarasi, nu pe ceea ce asa simplu in gura se poarta, ci pe ceia ce dintru adancul mintii si al sufletului iesa. Ca precum din copaci cati inntru adanc isi intind radacinile, macar nenumarate izbiri de vanturi de ar primi, nu se frang, nici nu se zmulg, radacinile cu dinadinsul si cu tarie intru adancul pamantului stranse fiind, asa cu adevarat si rugaciunile cele de desupt dintru adancul mintii se inalta, inradacinate fiind cu intemeiere, si catre inaltime se intind, si de nici o asupreala de gand nu se rastoarna. pentru aceasta si proorocul zice : "Dintru adancuri am strigat catre tine Doamne". Lui se cuvine slava in veci. Amin.

Si cerul are inima (foto)

Poezie de Sf.Ioan din Kronstadt.

Inima se poate schimba

Inima se poate schimba de mai multe ori intr-o clipa

- în bine sau în rău,

- în credinţă sau necredinţă,

- în simplitate sau viclenie,

- în iubire sau ură,

- în binefacere sau invidie

- în generozitate sau înavuţire,

O, ce inconstanţă !

O, cât de multe ispite!

O, cât de sobri şi atenţi trebuie să fim !

Rugaciune

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos

(a celui intru sfinti parintele nostru Ioan Gura de Aur, pe care o spunea in fiecare zi)


Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si infricosat si slavit, Facator a toata zidirea vazuta si gandita, Cel ce pazesti asezamantul Tau si mila Ta celor care Te iubesc pe Tine si pazesc poruncile Tale, si acum si totdeauna iti multumesc Tie pentru toate facerile Tale de bine cele facute mie, cele aratate si cele nearatate. Ca si pana acum Te laud si Te slavesc si Te maresc pentru milele Tale cele bogate si indurarile Tale pe care in chip minunat le-ai aratat spre mine, sprijinindu-ma inca din pantecele maicii mele si intru toate grijindu-Te de mine si pazind si carmuind cu cuviosie cele ale mele, numai din bunatatea si iubirea ta de oameni. Caci n-ai trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia si impatimirea mea, ci din iubirea ta de oameni si milostivirea Ta nu ai incetat a-mi face bine si a ma pazi. Asadar, pana la batranete si caruntete, Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti.

Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceata, dorirea si nadejdea mea, Cel ce Te-ai facut om pentru noi si toate cu intelepciune le-ai iconomisit si le-ai tocmit pentru mantuirea noastra, ma marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea, imi plec genunchii trupului si ai sufletului, aratandu-ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele mele. Pleaca-Ti si Tu urechea spre rugaciunea mea si iarta paganatatea inimii mele. Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te-am intaratat, Te-am amarat pe Tine, bunul meu stapan si hranitor si purtator de grija. Nu este nici un fel de rautate graita sau negraita pe care nu am facut-o cu lucrul si cu cuvantul, cu cunostinta si cu necunostiinta, cu amintirile si cu gandurile, cu covarsire si peste masura pacatuind. Si de multe ori fagaduind a ma pocai, tot de atatea ori intru aceleasi pacate am cazut. Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus, biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindu-le.

Dar fiindca toate le stii Tu - caci nu este zidire nearatata inaintea Ta, toate fiind goale si descoperite inaintea ochilor Tai -, de ce s-ar cuveni a spune stiutorului cele ce nu-Ti sunt necunoscute ? Insa si inima mi se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adancul nedumeririi ma afund, aducandu-mi aminte ca pe cand pacatuiam nu am aratat nici cea mai mica fapta de pocainta. Si vremea taierii este aproape, sorocul mortii este de fata, dar vremea pocaintei nicaieri. Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si este plin de durere si de intristare. Caci nepregatit fiind, cand socotesc si cercetez cele despre mine, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si mijloc prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Dar daca "dreptul abia se mantuieste", eu, pacatosul, unde ma voi arata ? Si daca abia dupa multe scarbe, imparatia lui Dumnezeu este mostenita de cei vrednici, iar calea vietii este stramta si necajita, atunci eu, intru desfatare si intru neinfranare totdeauna petrecand, cum ma voi invrednici de mantuire ? Si daca "toata dreptatea omului este ca o zdreanta lepadata", dar atata noroi si nedreptate cum se va socoti ? Si daca "pentru un cuvant desert trebuie sa dea cineva seama", eu pentru atatea pacate, ce raspuns potrivit voi avea ? Vai, suflete, caci iata asa au sporit faptele noastre ! Scurta este viata si pentru putina vreme, iute trecand, si catre moarte trimitand. Dar vesnica este munca pacatosilor ca si imparatia dreptilor. Si viata nici unei din ele nu se curma prin moarte. Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? In ce bezna ma voi arunca ? Infricosata este moartea, mai ales cea a pacatosilor, fiindca si rea este. Caci "moartea pacatosilor cumplita este", dar "cu mult mai infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu", din care nimeni nu va putea sa ne scoata.

Deci, cand va veni sa Se slaveasca intru sfintii Sai si sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, cand scaunele se vor pune si nemitarnicul Judecator infricosat va sedea, cand raul cel de foc va trece pe dinainte, si stralucirea si bucuria dreptilor gatite se vor arata si toate milioanele ingerilor si toti oamenii cei din veac, impreuna cu toata zidirea, cea vazuta si cea gandita, cu cutremur vor sta de fata, ce voi face eu atunci ? De rusine plin fiind, de constiinta mustrat, de toata indrazneala si darea de raspuns lipsit, suspin din toate partile. Ah, rele ! Ce voi plange mai intai, ce voi suspina apoi, pentru ce ma voi tangui ? Pentru lipsirea de bunatati sau pentru chinul durerilor ? Pentru nemarginirea muncii sau pentru despartirea de Dumnezeu ? Plangi, ticaloase suflete, aducandu-ti aminte de cele ce te vor intampina dupa iesirea din trup, caci vor fi foarte grele si dureroase. Si striga:

Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel vesnic, Dumnezeul milei si al indurarilor, sa nu ma parasesti ! Sa nu ma treci cu vederea ! Sa nu departezi de la mine mila Ta ! "Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele !" Ca stiu milostivirea Stapanului meu, stiu nepomenirea de rau a Iubitorului de oameni si ca voitor al milei este, "Care nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". Si "Care voieste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie", mai ales cei ce se intorc de la pacat. Caci "nu a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta". Caci "nu au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei ce rau patimesc". Deci, asa aflandu-ma si asa socotind, nu ma abat din nadejdea cea buna, nici nu ma deznadajduiesc de mantuirea mea.

Acum am inceput a grai catre Domnul meu: "Eu sunt pamant si cenusa", "vierme si nu om, ocara a oamenilor si defaimare a norodului". "Da-mi mie cuvant intru deschiderea gurii mele", Cel ce dai rugaciunea celui ce se roaga, caci de la Tine este "toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Tine, Parintele luminilor", ca sa ma rog dupa cuviinta si sa cer cele de folos, si sa nu ma intorc smerit si rusinat, ci dobandind cele ce am nadajduit. Si asa ma voi duce, bucurandu-ma intru deplina adeverire a inimii.

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt ! Doctorul sufletelor si al trupurilor, ca si cum as sta inaintea infricosatului Tau Scaun, ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, asa ma rog, si cer, si ma supun, cu zdrobita si smerita inima: Curateste-ma pe mine, pacatosul. Iarta-mi mie, netrebnicul si smeritul. Cauta din sfant lacasul Tau spre ticalosia mea ! Priveste dintru inaltimile Tale cele sfinte spre rugaciunea smeritului robului Tau si nu trece cu vederea rugaciunea mea. "Slabeste-ma, ca sa ma odihnesc mai inainte de a ma duce" acolo deunde nu ma voi mai intoarce. Ca un om am pacatuit, ca un Dumnezeu iarta-ma. Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a firi omenesti si cum ca "plecat este cugetul omului cu osardie spre cele rele, inca din tinerete". Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma osandesti cu faradelegile mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintru care cel dintai sunt eu.

Miluieste, Milostive, faptura mainilor tale ! Sa nu te scarbesti de mine, nevrednicul, ci indura-Te spre faptura Ta. Cel ce pentru mine cruce ai rabdat si semnele ranilor ai primit si m-ai vindecat, sterge ranile mele cu leacul milostivirii si cu buretele iubirii de oameni. Caci toate le poti si nimic nu iti este Tie cu neputinta. Da umilinta inimii mele ceie impietrite, usureaza-mi greutatea constiintei, primeste lacimile mele si suspinarea ca pe ale desfranatei si ca pe ale lui Petru, cel dintai dintre Apostoli. Primeste-mi aceasta marturusire si pocainta, Cel ce ai primit gandul bun al talharului pe cruce. Primeste rodul buzelor mele ca pe o jertfa vie, bine primita intru miros de buna mireasma.

Ma rog, imblanzeste-Te! Ma rusinez, indupleca-Te! A pacatuit si Manase imparatul, dar nu s-a pierdut, pentru ca s-a cait. A pacatuit si David mai inainte de acela, dar plangandu-si pacatul, s-a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc si mangaie mahniciunea mea, care gonesc de la mine deznadajduirea, si hranesc nadejdea mantuirii mele. Mangaie si Tu inima mea, Parintele indurarilor si Dumnezeu a toata mangaierea. Odihneste-o si fa-i bine cu izvorul milei Tale si al bunatatilor. Multe ai facut din veac, mari si minunate, slavite si infricosate, carora nu este numar. Iar daca pe mine, curvarul, ma vei mantui, mai multa si mai mare minune vei face. Ca atat de mare este puterea milostivirii si a iubirii Tale de oameni, incat si din noroi margaritar face si din fiu al gheenei fiu al imparatiei savarseste.

Si inca voi striga catre Tine, Domnul meu, si catre Dumnezeul meu ma voi ruga: Ocarmuieste ramasita vietii mele dupa voia Ta. Intareste-ma intru frica Ta. Intemeiaza-ma intru dragostea Ta si cu multimea bunatatii Tale sfarsit bun si vrednic iubirii Tale de oameni daruieste-mi. Cauta cu mila si cu iubire de oameni spre oasele mele si spre incheieturile mele si spre toata alcatuirea fapturii mele si la loc de repaos si de odihna calauzind ticalosul meu suflet, asaza-l. Caci multe lacasuri sunt la Tine, fiecaruia dupa vrednicie impartindu-i.

Si inca ma rog si cer: Da, Doamne, si dar de pricepere nevredniciei mele ca sa inteleg cele bine placute Tie si de mie folos. Si nu numai sa le inteleg, ci sa le si implinesc, ca sa nu fiu biruit si sa nu fiu impreuna cu cei deserti, sa nu faptuiesc cele necuvioase. Prin nemarirea desarta sa ma smeresc impreuna cu cei smeriti, cu cei ce patimesc impreuna sa patimesc, celor ce gresesc sa le iert. Pentru ca stiu ca de nu voi ierta, nu mi se va ierta. Pentru aceasta ma rog: Iarta toate tuturor celor ce imi gresesc mie, caci nu ei sunt de vina, ci eu, ticalosul, cel ce nu fac voia Ta si nu pazesc poruncile Tale. Celor ce ma iubesc pe mie, rasplateste-le cu bogatele Tale daruri. Pe parintii cei duhovnicesti si fratii pe care mi i-ai dat, miluieste-i Milostive, ca si pe mine, cu judecatile pe care le stii, indurandu-Te cu iubire de oameni.

Aceste cuvinte ale rugaciunii mele sa mijloceasca pentru mine si cat traiesc si dupa ce voi muri eu. "Sa se indrepteze marturisirea aceasta si lacrimile ca o tamaie inaintea Ta". Astept in fiecare zi moartea cea de netrecut. Trupul meu cel ticalos ingroparii dandu-se, se va strica, si Tu il vei invia, datatorule de viata nepieritor, in vremea Invierii. Iar duhul meu in mainile Tale il pun.

Odihneste, Sfinte Stapane, intru lumina viilor si in lacasul celor ce se veselesc si pe parintii, stramosii, si pe fratii mei, robii Tai binecredinciosi, si pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii, si tuturor celor ce intru buna credinta s-au savarsit, iarta-le. Caci, desi am pacatuit, dar nu ne-am departat de la Tine, nici "am intins mainile noastre catre dumnezeu strain", ci pe Tine Te-am cunoscut, si pe Tine Te-am iubit, si intru Tine am crezut, si Tie ne inchinam, Unuia Dumnezeu in Treime, catre Tine ne rugam, si intru Tine nadejdile mantuirii le punem. Miluieste-ne pe noi dupa mare mila Ta, si ne mantuieste intru Imparatia Ta cea cereasca.

Cu adevarat, Doamne al meu, Doamne, asa sa se faca acestea intru noi, cei ce nadajduim spre Tine, pentru cea multa si necovarsita bunatate a Ta si pentru milostivirea si iubirea Ta de oameni cea negraita, pentru rugaciunile preaslavitei, prea laudatei, preabinecuvantatei si cu dar daruitei, Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarea Maria, ale Puterilor celor ceresti si intelegatoare si ale tuturor sfintilor care din veachine Ti-au placut Tie. Amin. Amin. Amin.

Maxime si cugetari

Nu te iubesc ptr ceea ce faci
Nu te iubesc ptr ceea ce nu faci
Te iubesc. (Ezechiel22:30)

Nimic din ceea ce ti se intampla nu e la voia intamplarii! Cineva coordoneaza toate lucrurile. Nimic nu e la voia intamplarii!

Omul de afara se trece - dar cel dinlauntrul sau se inoieste.

Uita-te la lucrurile ce nu se vad, nu la cele ce se vad.

Raspunsul rugaciunii vine prin lauda nu prin cerere!

Rugaciunea este cel mai important moment din viata fiecaruia!

Prin rugaciune indepartezi caua!

You are never without a friend when you know God!
(Nu esti niciodata fara un prieten cand il cunosti pe Dumnezeu)

Mantuirea e ca o cladire. Nu exista cladire fara temelie si mantuire fara increderea in Iisus.

Traieste cu adevarat, atunci cand traiesti sa daruiesti!

Socoteste ca ajutorul Domnului corespunde atotputerniciei Sale si minuni si fapte mari include-atunci socotesti tu bine.

In nevoia cea mai mare este Dumnezeu nu numai cel mai aproape ci si in modul cel mai puternic cu ajutorul Sau alaturi de tine.

Spune in durere:
Da tata! Atunci esti una cu Dumnezeu, iar mangaierea si puterea vor izvori in inima.

In bezna fricii si-a indoielii straluceste o lumina. Iisus traieste si are pregatit ptr tine ajutorul si iesirea.

Fii exemplu :
- in vorbire
- In purtare
- In dragoste
- In credinta
- In curatire
… si in invatatura pe care o dai altora(PENIEL 2001)

Dimineata imi indrept gandul spre Dumnezeu si astept…

Priveste la Iisus regele ce va veni si intristarea ta este schimbata in bucurie.

Dragostea nu va pieri niciodata!(1Corinteni13:8a)

Cauta sa treci cu demnitate si bucurie prin viata lasand daca poti in urma ta LUMINA.

ABC-ul vietii crestine:

Asculta intai si apoi vorbeste
Binecuvanta si nu blestema
Credinta in Domnul sa-ti fie taria
Dragostea acoperea o sumadenie de pacate. Deci iubeste!!!
Edifica-te zilnic prin rugaciune
Fugi de poflele carnii
Gaseste totdeauna latura buna a lucrurilor
Harul lui Dumnezeu e indeajuns ca sa fii mereu bucuros
Ignorarea altira ninci cand sa nu fie in viata ta
Judeca-te pe tine insuti caci judecata e a Domnului
Lumina ta sa fie cuvantul sfant
Munceste cu drag ca ptr Domnul oriunde vei fi
Nu incerca sa te dai altul decat cel ce esti
Opune-te oricarui rau, oricarui pacat
Partasia caut-o mereu
Rabda ispita si vei fi biruitor
Sacrifica-te ptr binele altora
Stiinta adevarata se capata prin frica de Domnul
Taci atunci cand nu ai cuvinte de zis
Tinuta ta sa fie modesta si decenta
Vorbirea de rau sa fie departe de tine
Zeciuiala e datoria ta fata de Domnul

Iubeste-L pe Iisus si vei cunoaste ca: dragostea ptr Iisus este cea mai mare putere, prin ea poti invinge toate greutatile.

Este ingrozitor sa suferi degeaba, fara nici un scop.
Sa suferi ptr credinta ta, DA!, pentru familia ta - desigur!
Pentru ca dorintele sa fie implinite - poate! Dar degeaba?
Ce tragedie! Daca trebuie cu simtamantul caci durerile
Si necazurile noastre sunt in vag, ajungem curand la disperare.
Daca nu mai ai nici indelunga rabdare apeleaza la rabdarea cu bucurie.
Iar daca nici asta nu o mai ai apeleaza la rabdarea sfintilor.

Curaj, stergeti ochii! Adesea cãderea este un mijloc de a te ridica mai sus.

Una dintre cele mai mari binecuvântãri pe care Dumnezeu ni le poate da
este sã ne dãruiascã pe cineva cãruia ii pasã de noi. Îti multumesc cã esti acel cineva.

Femeia cunoaste valoarea dragostei, dar bãrbatul stie cat costã.

Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la D-zeu imposibilul!

Dificultãtile se înmultesc pe mãsurã ce ne apropiem de telul propus.

Pãcatul: o clipã de plãcere si-o eternitate de durere.

Fericit e omul care descoperã cã-n viatã nimic nu este permanent în afarã de schimbare.

Cea mai mare tragedie a unui om nu este cã are doar un singur talent ci cã nu-l foloseste
nici pe acela.

Dacã te-a chemat Dumnezeu sã faci ceva, nu te uita peste umãr sã vezi cine vine dupã tine.

Când esti trist adu-ti aminte cât a suferit Isus pentru tine.

Când o usã se închide o alta se deschide, deseori ne uitãm atât de lung la usa închisã
încât nu o vedem pe cea deschisã.

Adevãrul nu e acelasi lucru cu propria-ti pãrere.

Adevãrul are o inimã linistitã.

Lauda este soarele care ne face sã rodim.

Memoria este jurnalul intim care-l purtãm cu noi.

Amintirea este parfumul sufletului.

Ce-am tinut, am pierdut; ce-am cheltuit nu mai am;
ce-am dat este tot ce mi-a rãmas. (proverb persian)

Cel ce dã fãrã sã I se cearã dã de douã ori mai mult decât cel cãruia i se cere.

Cel ce îmi dã mã învatã sã dau. (proverb olandez)

Cheltuieste mai putin decât câstigi si nu vei avea niciodatã datorii.

Cel care nu se grãbeste sã promitã este cel ce-si tine de obicei cuvântul.

Pocãinta este o schimbare de inimã nu de pãrere.

Scopurile lui Dumnezeu sunt uneori amânate dar niciodatã abandonate.

Lumea nu are nevoie de o definitie a pocãintei ci de o demonstratie a ei.

Mai bine sã suferi tu din pricina adevãrului decât sã sufere el din pricina ta.

Un adevãr spus pe jumãtate este o minciunã întreagã. (Petru Lascãu)

Adevãrul doare, dar ceea ce ne lasã rãni adânci este totusi minciuna.

Nu e atât de important ceea ce nu stiu oamenii, cât este de important
ceea ce stiu atât de bine si nu este adevãrat. (Josh Billings)

Este mult mai întelept sã alegi ceea ce spui decât sã spui ceea ce alegi.

Bârfa este ceea ce nimeni nu pretinde cã iubeste, dar care place tuturor.

Proshtii fac uneori bani, dar si banii fac destui proshti.

Un prieten este ca si banii, greu de câstigat si usor de pierdut.

Sã ai bani si prieteni este destul de usor. Sã ai prieteni sã sã n-ai bani este o realizare.

Un prieten pe care ti-l cumperi, poate fi cumpãrat de la tine.

Secretele sunt singurele lucruri care circulã mai repede ca banii.

Banii aduc fericirea numai celor care gãsesc fericirea câstigându-i.

Cu cât prietenii sunt mai bogati cu atât te vor costa mai mult.

Constiinta este ceea ce te face sã spui mamei totul înainte ca sora ta sã te pârascã.

Ipocritul este acea persoanã care dupã ce a scris o carte ateistã, se roagã sã aibã succes.

Curaj înseamnã sã fii tu singurul care stie cã iti este fricã.

Cea mai mare gresealã pe care poti s-o faci în viatã este sã trãiesti permanent
cu frica cã vei face una.

Dumnezeu are nevoie de oameni:
- care nu pot fi cumpãrati;
- care sã-si respecte cu strictete cuvântul;
- care sã-si punã conduita moralã deasupra bogãtiei;
- care sã aibã opinii si o vointã puternicã;
- care pot cuprinde mai mult decât propria lor vocatie;
- care sã nu ezite sã rãscumpere timpul;
- care nu-si pierd individualitatea în multime;
- care sunt onesti atât în lucruril3e mici cât si în cele mari;
- care nu fac compromisuri cu pãcatul;
- a cãror ambitii nu se confundã cu propriile dorinte egoiste;
- care nu spun cã fac ceva pentru cã si altcineva o face;
- care se comportã cu dreptate cu prietenii sãi la bine si la rãu, în necazuri si în prosperitate;
- care nu cred cã perspicacitatea, încãpãtânarea si siretenia sunt cele mai bune calitãti pentru
a obtine succesul;
- care nu se rusineazã si nu se tem sã sustinã adevãrul când acesta devine nepopular.

Mântuirea este gratuitã dar nu ieftinã.

Recunoasterea greselilor nu este niciodatã o gresealã.

Dragostea nu întreabã "Cât trebuie sã fac?" ci "Ce trebuie sã fac?"

Sapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodatã:
- sã arãti bunãtate unei persoane în vârstã;
- sã distrugi o scrisoare scrisã la nervi;
- sã-ti ceri scuze, salvând o prietenie;
- sã opresti o ceartã pe cale sã distrugã reputatia cuiva;
- sã-l ajuti pe un adolescent sã se regãseascã pe el însusi;
- sã-ti faci timp sã faci ceva frumos pentru mama ta;
- sã accepti pãrerea lui Dumnezeu despre orice lucru.

Una din întrebuintãrile cele mai bune ale memoriei este
sã-ti amintesti cã trebuie sã uiti lucrurile neplãcute.

Orice moment de împotrivire în fatza ispitei este o biruintã.

Ce putem face pentru Christos este dovada slujirii.
Ce putem suferi pentru El este dovada dragostei.

Tãcerea este cel mai bun înlocuitor al întelepciunii.

Remuscarea este ecoul unei virtuti pierdute.

Este o mare diferentã între grijã si îngrijorare:
îngrijorarea vede problemele, pe când grija se apucã sã le rezolve.

Învatã si din greselile altora, nu vei avea timp sã le faci tu pe toate.

Succesul nu se mãsoarã prin ceea ce ai înfãptuit ci prin piedicile pe care le-ai biruit în cale.

Dacã vrei sã fii bogat, dã cu largã inimã; dacã vrei sã fii sãrac, strânge totul pentru tine;
dacã vrei sã ai din belsug, împarte; dacã vrei sã fii lipsit, strânge totul.


Nimeni nu-si face un nume din cât primeste ci din cât dã.


Tot ceea ce vom avea dupã moarte va fi ceea ce am dat cât am trãit.


Nu existã biruintã fãrã luptã si nici curcubeu fãrã nori si ploaie.

Dintre toate biruintele cea mai mare este sã te biruiesti pe tine însuti.

Virtutea si fericirea sunt mamã si fiicã.

Nu da virtutea pe avere si nici libertatea pe putere.

Itelepciunea este sã stii ce trebuie sã faci; priceperea este sã stii cum sã faci
ce trebuie sã faci iar virtutea este sã te apuci de treabã!

Dacã lãsãm pe altul sã hotãrascã modul în care rãspundem atunci nu mai suntem liberi,
indiferent cã ne place sau nu sã acceptm acest gând.

Oricât ar fi de mic binele fãcut, este mai important decât cea mai mare hotãrâre,
dacã aceasta rãmâne neîmplinitã.

Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti. (Sir W.Churchill)

E mai usor sã te înseli tu însuti decât sã înseli pe altii.


Un zâmbet: nici un om nu-I asa de sãrac ca sã nu-l poatã oferi,
dar nimeni nu este atât de bogat ca sã nu aibã nevoie de el.
Oricând ai ocazia sã-l oferi nu ezita. Nu uita cã un zâmbet vorbeste mai mult decât cuvintele.

Cea mai mare nevoie a fiintei umane este nevoia de a iubi si de a fi iubit.

Cei mai multi adolescenti îi respectã pe cei care au curajul sã fie ei însisi,
chiar cu riscul de a fi tachinati sau batjocoriti. (Dr. James Dobson)

Cine nu este pregãtit sã accepte toate responsabilitãtile vietii nu este capabil
sã se foloseascã de libertate.

"Recunoaste-L în toate cãile tale si El iti va netezi cãrãrile." (Proverbe 3:6).

Introducere în familiile de astãzi: disciplina, dragostea, respectul de sine, loialitatea si fidelitatea.

Nu te cãsãtori cu persoana cu care poti trãi împreunã ci cãsãtoreste-te cu persoana
fãrã de care nu poti trãi.

Ardem de dorintã dupã ce nu putem obtine, dar dispretuim ce nu ne mai poate scãpa din mânã.

Schimbã unde se poate modifica, explicã ce se poate întelege, învatã ce se poate învãta,
solutioneazã ce se poate rezolva si negociazã acolo unde se poate ajunge la un compromis.

"Pot totul în Christos care mã întãreste." (Filipeni 4:13)

Dispretuieste pãcatul dar iubeste-l pe pãcãtos.

Numai acela va misca lumea care nu se lasã miscat de lume. (C.H.Spurgeon)

Nu putem avea adevãratele legãturi cu Christos fãrã sã purtãm cu noi ceva din
mirosul plãcut al parfumului Sãu. (C.H.Spurgeon)

Cine a încetat sã fie din ce în ce mai bun a încetat a fi bun. (C.H.Spurgeon)

Cel ce nu pedepseste rãul, porunceste sã fie înfãptuit! (Leonardo da Vinci)

Dacã iubesti un lucru, elibereazã-l. Dacã va veni înapoi la tine, atunci este al tãu.
Dacã nu se va întoarce, atunci nu ti-a apartinut niciodatã. (James Dobson)

Iubirea cere libertate. (James Dobson)

Diavolul tremurã când îl vede pe cel mai slab copil al lui Dumnezeu pe genunchi. (James Dobson)

Interiorul tãu, personalitatea ta îi atrage pe oameni:
- sã ai un zâmbet cald pentru fiecare, fãrã încruntãri si nemultumire.
- Gãseste lucruri pozitive de spus despre altii. Dacã nu poti spune nimic bun despre cineva,
mai bine nu spune nimic. Gãseste ceva de apreciat la orice persoanã, admirã-I felul de a se
îmbrãca si pieptãna. Gândeste-te cum ai vrea tu sã fii tratat.
- Oricui îi place sã I se spunã cã a fãcut o treabã bunã sau cã vorbele lui au fost apreciate.
- Cel mai important este sã te poti amuza de propria persoanã. Nu privi cu gravitate exageratã
viata. Dumnezeu te-a creat cu simtul umorului si vrea sã te bucuri de viatã. Râsul este un bun mijloc
de a usura tensiunea dintre oameni. Nu râde niciodatã de necazul cuiva.
- Pãstreazã o evidentã a calitãtilor si a slãbiciunilor tale, Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem,
fãrã nici o conditie. Retine aceste idei si încearcã sã procedezi asa cu ceilalti. Învatã sã te pretuiesti!

Nu cãuta prietenul perfect, cautã un prieten.

Ratiunea este întotdeauna pãcãlitã de inimã.

Tãcerea spune mai mult decât cuvintele…

Cea mai cruntã rãzbunare este iertarea.

Cine nu iartã distruge puntea pe care trebuie sã treacã el însusi.

Nu privi sã-ti amintesti ci aminteste-ti sã privesti.

Stiu numai ca este in viata si ma astept in fiecare clipa sa-L revad.
Uneori ii simt prezenta ca si cum ar fi alaturi de mine. Nu mai simti tendinta sa furi, sa minti,
sau sa faci rau cuiva, daca te gandesti ca Isus poate fi langa tine.
Aceasta prezenta te ajuta sa te aperi de tine insuti, te face sa devii mai bun.


Prin rugaciune poti sã-ti oferi dragostea, sã te dãruiesti pe tine însuti altei persoane.
Rugãciunea este singura expresie a dragostei care nu poate fi opritã sau respinsã.
Prin rugãciune poti sã-ti exprimi dragostea atât fatzã de cei ce te iubesc, cât si fatzã
de cei care nici mãcar nu te cunosc. Prin rugãciune poti chiar sã inconjori cu dragoste
viata celor care te resping. Ei pot sã nu o accepte însã nu pot sã o distrugã. Totul este adunat
în visteria cerului si în memoria lui Dumnezeu.

Încurajarea este o cheie a succesului în orice relatie.

A încuraja înseamnã sã-I faci pe ceilalti sã înteleagã cã îi accepti asa cum sunt.

A încuraja înseamnã sã oferi sperantã.

Nu pot sã spun cã stiu ce simti pentru cã nu stiu.
Dar pot sã-ti spun cã-mi pasã pentru cã într-adevãr îmi pasã. Aceasta e încurajare.

Conceptia omului despre moarte va determina filosofia lui cu privire la viatã.

E mai usor sã te înseli tu insuti decât sã înseli pe altii.

A fi curajos nu înseamnã a te arunca înainte în orice primejdie, cu orice risc,
ci a fi hotãrât sã fii de partea adevãrului întotdeauna.

Dacã taci atunci când ar trebui sã vorbesti sã stii cã esti fricos. (Abraham Lincoln)

Cea mai mare minune din Univers este aceasta: Dumnezeu m-a fãcut pe mine
dupã chipul si asemãnarea Sa. Prin faptul acesta eu sunt mult mai important decât
considerã altii sau chiar eu însumi. Eu nu sunt un produs al întâmplãrii.

Dacã le-ai vãzut pe toate si n-ai aflat ce-I frumusetea înseamnã cã n-ai ochi, iar
dacã le-ai vãzut pe toate si n-ai simtit puterea frumusetii înseamnã cã n-ai inimã.


Este o mare pricepere sã vrei ceea ce esti sigur cã doresti…

De fiecare datã când iubim este prima oarã când am iubit vreodatã…

Fãrã de Christos am fost ca un peste pe uscat, cu El sunt într-un ocean de dragoste.

Mâinile pot sã ajute, mâinile pot sã cearã dar mâinile pot si sã distrugã.

Nu plânge când chinurile te apasã, ci luptã, descurcã-te cãci viata e frumoasã!

Pretul unui prieten nu-l poti cunoaste decât dupã ce l-ai pierdut.

Sã poti pãstra ceea ce ceilalti vor sã alunge,
Sã râzi chiar dacã inima iti plânge,
Si-n viatã vei învinge.

Nimic in lumea asta
Nimic nu-I mai frumos
Decat un bun prieten
Si-un suflet credincios.

Daca vrei sa traiesti viata
Asemeni unui vis
Increde-te in tine
In tot ce ti-ai promis…

Adevãrul sã-ti fie cel mai frumos simbol în viatã!

Adevãrul trebuie simplificat, explicat, ilustrat, repetat si aplicat.


Ce poti cumpara cu banii?

Cu banii poti cumpãra un pat dar nu somnul,
cãrti dar nu întelepciune,
poti cumpãra alimente dar niciodatã poftã de mâncare.
Cumperi cosmetice dar nu frumusete, poti cumpãra o casã dar
niciodatã un cãmin, sau poti cumpãra medicamente dar niciodatã sãnãtate.
Poti sã cumperi articole de lux dar nu culturã, plãtesti distractii dar nu fericire.
Poti sã cumperi un loc în bisericã dar nicodatã în cer.
Cu bani poti cumpãra un crucifix dar un Mântuitor niciodatã.

Imprejurimi la Valea Vadului

Cinste eroilor nemului!

Eroi au fost,eroi sunt inca

Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în tarina fierbinte
În munti, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luati aminte!

Noi stam si astazi straja-ndelungata,
Sus, sus, la ale vesniciei porti
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,
Luati aminte, noi nu suntem morti!

Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu,
Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Ca este pe pamânt o Românie.

Si daca neamul plânge în nevoi,
Noi stam de veghe sus necontenit
Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit.

Teodosia Latcu

Dimineata devreme

Mergeam intr-o dimineata spre Baisoara si,ca de fiecare data,m-am oprit sa masor adancimea unei gropi din asfalt cand deodata, m-a lovit drept in cap talentul si am facut niste fotografii iata ce a iesit

Pestera

Imagini cu pestera artificiala sau mai bine zis grota situata intre satele Buru si Surduc,judetul Cluj care din pacate,devine din ce in ce mai repede WC-GROTA.

Panorama

Panorama de pe dealul Agrisului,sat localizat intre comunele Iara si Baisoara inaltime aproximativ 800 m

noutati....

alb si verde


imediat ma deschid


parculet


loc cu verdeata


pui de papadie