Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în tarina fierbinte
În munti, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luati aminte!
Noi stam si astazi straja-ndelungata,
Sus, sus, la ale vesniciei porti
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,
Luati aminte, noi nu suntem morti!
Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu,
Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Ca este pe pamânt o Românie.
Si daca neamul plânge în nevoi,
Noi stam de veghe sus necontenit
Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit.
Teodosia Latcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu